Poeziile lui Mihnea

Redau mai jos cateva din poeziile scrise de Mihnea, baiatul meu (13 ani)

Primăvara

Când te văd,
Dragă primăvară,
Inima îmi sare din piept.
Abia dac-o mai pot ţine
De atâta fericire.



Bine ai sosit din nou!
Eşti cel mai minunat cadou.
În inima mea te primesc
Te sărut şi îţi zâmbesc.
Dragă primăvară,
Te iubesc!


Început de primăvară

Când străluceşte soarele pe cer
Stau şi mă gândesc,
La clipele frumoase de primăvară
Petrecute împreună cu iubita mea
Sub clar de lună.

Încă stau şi privesc
Primii ghiocei abia apăruţi
Sau chinuidu-se să iasă
De sub zăpada răcoroasă,
Care se topeşte-ncet, 
Ca un cub de gheaţă
Într-un pahar cu apă.

Mă uit pe geam, plin de fericire
Şi abia astept să ies afară,
Să miros primăvara.

Mama

Ea întotdeauna te-ajută
Să pricepi tot ce-i confuz
Şi te mângâie pe creştet.
Atunci când eşti mofluz.
Ea te-ajută să-nţelegi,
Că-n viaţă nu faci nimic
Dacă n-ai un interes
Şi nici dacă, inima
Nu-i dă, câteodată, ghes.
De la ea poţi afla, chiar mai mult :
Cum să procedezi acum,
Ca atunci când vei fi mare
Să te comporţi ca un adult.

Nervi

Nervii ăştia te distrug,
Sau te trimit la doctor
Daca te laşi în voia lor.
Dacă bei nu faci nimic,
Chiar dacă paharu-i mic.
Cel mai bine-i să-i eviti:
Să nu te cerţi, şi să nu minţi.
Din când în când, să te gândeşti
Că dacă te cerţi, albeşti.
Şi că nu-i plăcere mare,
Să ţii mult o suparare.
Nici să stai să te gândeşti,
Cum să faci să păcăleşti.
Dacă te supără cineva
E bine să gândeşti aşa:
Cum să fac de-aici să fug,
Că nervii ăştia mă distrug?
Iar când te cerţi e bine sa-ţi zici:
Aoleu, ce fac aici???

Logica

Logica e o minune!
Zău, că nu vă mint aici.
Mi-a spus-o mie un amic
Că fără ea nu faci nimic
Si dacă-ţi sare ţandăra,
Eşti un tâmpit.
Ea te-ajută cam în toate.
Să înveţi la mate,
Teoreme şi formule,
Logica şi asta poate.
Daţi-i, prin urmare, bici!
Logică, mai eşti aici??

Viaţă scurtă

Viaţă scurtă,
Viaţă scurtă,
Tu abia vii
Şi repede pleci.
Prea puţin
Cu noi petreci.
Şi tristeţe
Ne laşi nouă,
Numai plânsete
Şi rouă.
Viaţă scurtă,
Tu ne faci
Mai fricoşi
Şi mult mai laşi.
Viaţă scurtă,
Tu îmi iei
Bunicii şi părinţii mei,
Dar, oricât ai vrea,
N-o să-mi poţi lua
Şi iubirea pentru ei.