Desi nu am prea multa inspiratie in continuarea acestor impresii de calatorie, o fac totusi deoarece inca mai reusesc sa-mi aduc aminte de una-alta si in pus mai sunt si chestiile care m-au impresionat intr-un mod placut sau mai putin.
Asa cum terminam postul anterior, am reusit dupa ceva mici peripetii sa ajungem si pe insula, adica in Marea Britanie zisa si Regatul Unit.
Am atrerizat cu bine si fiindca poarta era destul de aproape, baietii destepti de acolo au tras repede o panglica sustinuta de cativa stalpi care sa ne ghideze incotro trebuie s-o luam, ne mai fiind nevoie de autobuze care sa ne duca doua sute de metri (asta vis a vis de o remarca primita la postarea anterioara in care mi se spunea ca oricat de scurta ar fi distanta pana la avion, aceasta se face obligatoriu cu autobuzul....da...asa se pare ca la noi functioneaza aceasta chestie, altii mai destepti stiu cum sa faca acest lucru ceva mai simplu!).
Dupa ce parasisem Baneasa care asa cum spuneam arata ca o autogara...pana nu demult i se spunea chiar
aerogara...chiar nu stiu de ce i-au schimbat numele in aeroport, am pasit pe aeroportul din Luton situat undeva la nord de Londra, un aeroport nu extraordinar de mare, dar sigur mai mare decat toate aerogarile noastre luate la un loc. Luxos, curat si cu personal foarte amabil. Dupa o verificare a actelor de catre vamesii englezi, am purces la drum catre Northampton in masina cumnatei mele care ne-a asteptat cu tot familionul la aeroport.
aerogara...chiar nu stiu de ce i-au schimbat numele in aeroport, am pasit pe aeroportul din Luton situat undeva la nord de Londra, un aeroport nu extraordinar de mare, dar sigur mai mare decat toate aerogarile noastre luate la un loc. Luxos, curat si cu personal foarte amabil. Dupa o verificare a actelor de catre vamesii englezi, am purces la drum catre Northampton in masina cumnatei mele care ne-a asteptat cu tot familionul la aeroport.
Probabil nu spun ceva nou pentru cei ce au calatorit prin Europa deoarece ceea ce am vazut si trait in Anglia, este similar in toate tarile vest europene si de acest lucru m-a convins la intoarcere cu masina cand am trecut prin Franta, Germania, Austria si Ungaria.
In primul rand sunt autostrazi de legatura intre orase, pe doua sau trei benzi, functie de traficul inregistrat pe acestea. Acolo, autostrazile sunt ceva asa de comun ca nu ti se pare deloc nefiresc cand si centura oraselor este practic tot o autostrada. Calitatea superioara a asfaltului folosit te determina sa rulezi fara nici un stres pe ele, stres care ar putea fi dat de aparitia unei gropi nesemnalizate sau a unor lucrari in executie. Totul este marcat si semnalizat de la mare distanta. Nu exista sa te incadrezi gresit deoarece cu trei km inainte esti semnalizat asupra directiilor alternative si iesirilor din autostrada. Daca totusi ai ratat cumva o iesire, atunci mai mergi opt sau zece kilometri pana la o alta iesire care te poate intoarce pe autostrada si apoi putanda alege directia corecta. Cu un navigator bun nu exista sa te ratacesti sau sa ratezi vre-o iesire! (tot schepsisul este ca la sensurile giratorii sa se ruleze cu viteza destul de mica pentru a nu deruta navigatorul si a iesi pe alta strada decat cea indicata...si spun asta fiindca la inceput eu am ratat de doua ori in sensul giratoriu deoarece aveam viteza mai mare de deplasare decat ma putea repera GPS-ul!).
Northampton este un oras de marimea Craiovei sau Timisoarei, situat la 80 de mile la nord de Londra. Este un oras tipic englezesc in care cladiri mai inalte sunt doar in zona centrala, in rest fiind impanzit de cartiere de case cu unul sau doua nivele maxim.
Casele englezesti nu au temelie inalta, ba majoritatea n-au deloc temelie fata de sol, parterul fiind la nivelul acestuia si din aceasta cauza par si mai mici decat cele de la noi. Preponderent sunt din lemn, iar cele considerate de lux sunt din materiale dure ca piatra, caramida si ciment. Ele respecta un plan urbanistic zonal. Casele dintr-un cartier sunt toate la fel, deosebindu-se doar prin modul in care locatarii isi amenajeaza spatiul din fata casei. Dar de obicei in fata casei nu este decat parcarea, gradina si celelalte acareturi fiind in spatele casei, ferite de privirile trecatorilor sau curiosilor.
Marea lor majoritate au un living, bucatarie, o baie de serviciu si maxim un dormitor la parter, iar la etaj doua sau trei dormitoare cu baia mare. Deci nimic deosebit fata de ceea ce se construieste pe la noi. In schimb dormitoarele sunt mai mici, ei utilizand aceste camere doar pentru odihna, restul timpului liber de acasa petrecandu-l in living-ul de la parter. Ce-i drept, daca vin oamenii de la serviciu pe la ora 18 sau 19, apuca sa manance si sa mai caste putin ochi la TV dupa care somn...., asta in cursul saptamanii, ca in weekend exista suficiente oportunitati de a iesi in oras sau in afara acestuia. In aceste case nu exista calorifere, incalzirea facandu-se cu o centrala termica amplasata in mijlocul casei, undeva laga scara de acces la etaj, bine mascata, din care pleaca tuburi de ventilatie in toata casa catre toate incaperile din ea. Este stilul de incalzire adaptat in marile magazine si market-uri din toata lumea.
Orasul mi-a placut fiindca era linistit si curat.Nu pot spune ca am vazut magazine care sa-m rupa gura (cum se zice), singurul lucru remarcabil in toate magazinele fiind stilul aerisit de expunere a marfii asa cum vedem la noi in Mall-uri. Ce mi-a placut in oras au fost cladirile frumoase, bine intretinute si arhitectura acestora. Parte din ele am reusit sa le pozez si sa le postez intr-un album pe Internet in locatia: http://picasaweb.google.ro/vvanca/NorthamptonUK0609022010#
Treaba faina este cu parcarile in zona centrala! Acolo nu sunt spatii mari cu parcari amenajate, asa ca acestea sunt amenajate din loc in loc pe diferite strazi cu sens unic. Pe aceste strazi nu se parcheaza decat pe o parte, nu ca la noi, de ajungi de abia sa te strecori chiar si pe o strada cu sens unic. Langa fiecare astfel de mini parcare sunt aparate de taxat dar care nu elibereaza chitante decat pentru o stationare de maxim o ora! Ingenios! Ma si miram de ce sunt atat de putine masini prin acele parcari! Daca depasesti cu 5-10 minute ora de stationare, poti sa spui la revedere masinii daca mai apucati sa vedeti cand este ridicata. Un agent de parcari, supravegheaza mereu masinile parcate si ora la care acestea trebuie sa se puna in miscare, iar daca nu se misca, atunci baiatu pune mana pe telefon sau statie si anunta imediat pe cei de la ridicari masini. Simplu! Deci pana la urma trebuie sa ai mare grija sa parchezi masina in zone cat mai apropiate de loactiile in care se doresc a fi facute cumparaturi sau alte activitati pentru a putea sa te intorci repede si sa mai prelungesti sederea prin plata unei noi ore la aparatul de taxat.
In rest, cu parcarile n-am vazut sa fie asa mare problema ca la noi. In general oamenii si le parcheaza in fata casei, pe aleile acestora sau pur si simplu in strada (dar numarul acestora este foarte mic).
Ce m-a impresionat insa cel mai mult in timpul acestei vizite a fost modul extraordinar de amabil si placut in care se poarta englezii. Sincer, din filmele si serialele difuzate pe la noi aveam impresia ca enlezii sunt mai scortosi, adica mai rigizi si mai putini comunicativi. Taman pe dos! Sunt extraordinar de incantati atunci cand sunt antrenati intr-o conversatie, sunt amabili si foarte rabdatori in special cu cei ce se exprima mai greu si nu numai! Intr-un cuvant....englezii mi-au placut mult!
............................................................................. continuarea in partea a 3-a!!
0 comments:
Post a Comment