OPORTUNITĂȚI

“Este mai bine să fii pregătit pentru o ocazie pe care nu o vei avea, decât să ai o ocazie şi să nu fii pregătit.” Anonim

“În timp ce ne oprim să cugetăm, deseori ratăm oportunitatea noastră.” Publilius Syrus

“Nu există nici o garanţie pe pământ, sunt doar oportunităţi.” General Douglas MacArthur

“Prea mulţi oameni se gândesc mai mult la siguranţă şi nu la oportunitate. Par mai speriaţi de viaţă, decât de moarte.” James F. Byrnes

“Am căutat întotdeauna să transform orice dezastru într-o oportunitate.” John D. Rockefeller

“Oportunitatea este o pasăre care nu poposeşte niciodată.” Claude McDonald

“Oportunitatea este pierdută de majoritatea oamenilor pentru că este îmbrăcată în salopetă şi arată ca munca.” Thomas Edison

“În spatele fiecărui efort depus se află o oportunitate nedescoperită.” Cassia Lewis

“Fiecare experienţă este o oportunitate.” Paul Ferrini

“Nici un mare om nu s-a plâns vreodată de nevoia de oportunitate.” Ralph Waldo Emerson

“Un om înţelept va face mai multe oportunităţi decât găseşte.” Sir Francis Bacon

“Micile oportunităţi sunt de obicei începuturile unor mari afaceri.” Demostene

“Prietenia este întotdeauna o responsabilitate plăcută, niciodată o oportunitate.” Khalil Gibran

“Pesimistul vede dificultatea în fiecare oportunitate. Optimistul vede oportunitatea în fiecare dificultate.” Winston Churchill

Read More

Şefia...transformare şi efemeritate

Exemplu de organigramă la o societate de stat
(şi eu sunt pe acolo...dar nu mă văd de atâta găinaţ)

Mulţi dintre cei ajunşi în posturi de conducere sau ce deţin funcţii de coordonare uită de unde au plecat şi cărui fapt se datorează promovarea.

În ultimii ani, dată fiind conjunctura social-economică prin care trecem, nu ne-a fost greu să remarcăm la societăţile de stat că promovarile în posturile de conducere s-au făcut nu pe criterii de performanţă sau abilităţi în domeniul respectiv ci doar pe criterii politice sau nepotism.

Intrati în acest “acvariu” al şefimii (acuma li se spune manager sau coordonatori program sau proiect), este foarte greu să-i mai scoţi de acolo, agăţându-se cu dinţii şi apelând la diverse metode chiar machiavelice pentru a-şi păstra scaunul moale şi bănos.

Unii dintre ei devin în timp performanţi dovedind abilităţi de management, ştiind să-şi conducă echipele şi să răspundă la anumite nevoi şi solicitari venite din partea acestora. Alţii tratează problema destul de relaxat şi fără ambiţii de susţinere a celor care de fapt îi susţin prin efortul zilnic, având doar grija rezolvării doar a
problemelor personale, utilizând toate parghiile posibile de cunoştiinţe şi relaţii date de postul pe care-l ocupă.

Nu detaliez, deoarece mulţi ştiu la ce mă refer şi sunt convins că mulţi o trăiesc pe pielea lor, fenomenul acesta fiind foarte pregnant în societăţile de stat.

Partea neplacută a lucrurilor este că pe mulţi din aceşti “şefi” (manageri) funcţia îi transformă radical şi nu numai că uită ce-au fost şi ei odată, ci îşi crează alt sistem de valori şi apreciere.

Marea majoritate a celor pe care-i cunosc şi ocupă posturi de conducere s-au transformat în aşa fel încât dacă eşti o persoană cu o cât de mică coloană vertebrală, ţi-e imposibil să mai stai în preajma lor, nu ca te-ar obliga cineva sau ar avea ei nevoie de aşa ceva, ci atitudinea acestora te îndepărtează. Oricum nu mai faci parte din cercul lor de interese, uitând de fapt că pe munca şi efortul celor coordonaţi, poate culege roadele succesului.

Pe mulţi aceste funcţii îi transformă şi în viaţa privată, îndepărtându-şi astfel chiar şi prietenii apropiaţi.

Partea neplacută a acestor lucruri este că ei, “şefii” nu realizează că de fapt ocupă o funcţie efemeră, iar într-o zi când eşicherul politic se schimbă, totul se poate nărui ca un castel construit din piese de domino. Atunci şocul este atât de puternic încât mulţi suferă adevarate traume psihice şi crize de identitate. Şocul este atât de puternic deoarece abia atunci realizează cine i-a apreciat cu adevărat şi care a fost valoarea lor. Mulţi nici măcar nu mai sunt salutaţi de foştii subordonaţi şi atunci criza personală devine şi mai profundă deoarece nu realizează că oamenii răspund cu respectul ce le-a fost arătat atâta timp cât au fost subordonaţi. Deznădăjduiţi că şi-au pierdut aproape toate privilegiile de care se bucurau pe vremea şefiei, mulţi dintr-aceştia acţionează în instanţă societăţile din care faceau parte şi de care se folosiseră pentru crearea propriei imagini şi a propriului interes personal, deoarece legislaţia actuală (Codul Muncii) le permite astfel de demersuri.
În final....credeţi că-i pasă cuiva? Aş….! Totul este în continuă transformare şi depinde de noi să ştim mereu pe cine avem lângă noi, cine ne este cu adevărat prieten, pe cine ne putem baza.

Toţi aceia ce au ştiut să-şi păstreze echipele şi să le susţină au avut mereu de câştigat dublu.

Şefia până la urmă este doar o etapă a evoluţiei individuale prin care reuşim sau nu să ne păstram prietenii şi colaboratorii.

N.A.: Orice asociere cu persoanele din viaţa reală este pur întâmplătoare. Cine se supără înseamnă că se simte cu musca pe căciulă, iar eu n-am nici un fel de vină....au încă timp să se schimbe şi să-şi reevalueze poziţia!

Read More

Gânduri

N-am mai scris de multă vreme pe blog. M-am prins în vârtejul activităţilor zilnice şi m-am mulţumit să postez doar una-alta ca să se vadă că n-am disparut.

De o săptămână am tot fost prins cu blogăreala, setările acesteia şi îmbunătăţirea aspectului, aceasta fiindcă acum o săptămână m-am hotarat să-i creez un blog şi tatălui meu (http://artemiuvanca.blogspot.com/) pentru a-şi putea posta gândurile şi creaţiile sale literare care mie sincer îmi plac, în ciuda aprecierilor răutăcioase venite în special din partea rudelor apropiate.

Apreciez pe oricine are ceva de spus, sinceritatea şi faptul că face acest lucru.

Marea majoritate a celor ce mai citesc câte ceva sunt doar cititori iar dintre aceştia o pondere de 80% sunt critici. Se critică orice, iniţiativele, faptele, persoanele atunci când se încearcă a se face altceva decât ceea ce facem zilnic, adică munca, casă, televizor, masă, somn, ......ni se dă în cap cu câte o critică răutăcioasă pornită din invidie.

Într-adevar, la noi funcţionează peste tot zicala "să moară şi capra vecinului".
Mulţi se vaită că n-au una-alta, că au avut ghinion în viaţă şi că nu i-a ajutat CEL de sus, fără însa a dori cu adevarăt să facă ceva. Preocuparea lor principală este însă urmărirea şi criticarea celor care se străduiesc
într-un fel sau altul să facă şi altceva, punându-le piedici, reclamându-i, lansând aprecieri denigratoare.

Asta-i neamul nostru....de români!

Dar să revin la ceea ce spuneam la început.

Din dorinţa ca ideile expuse de tatăl meu pe blog să fie bine îmbrăcate într-un aspect prezentabil al paginii, am început să caut tot felul de add-on-uri pentru blog, cu această ocazie descoperind foarte multe chestii interesante şi utile. În acelaşi timp doream să văd dacă pot îmbunătăţi aspectul şi funcţionalitatea unui blog pe forţe proprii fără a apela la ajutorul unor prieteni specialişti în domeniu, deoarece nutream convingerea că orice este posibil daca cauţi şi munceşti aşa cum au facut-o şi ei.

Am studiat mereu mai multe bloguri considerate în blogosferă a fi de top şi am tras cu ochiul să văd ce elemente şi-au pus în pagină, care dintre ele ajută într-adevar la parcurgerea cu uşurinţă şi care sunt doar aşa de umplutură.

Chiar am postat trei articole despre cum se poate creea şi administra un blog şi aş fi scris mult mai multe dacă primeam vre-o reacţie. Dar în lipsa acestora, am zis ca n-are sens să mai dau mură-n gură şi să dezvolt ceva ce nu interesează, că doar e mai uşor de citit decât de creat.

M-a şi "amuzat" la un moment dat că tot trimiteam pe mail unui grup de prieteni mai multe sfaturi şi indicaţii tehnice pe care eu în acel moment le consideram utile deoarece mă confruntasem cu ele şi reuşisem să găsesc un raspuns şi pot spune că aproape nimeni nu citea ceea ce trimiteam, ba mai mult, după o perioadă mă trezeam cu telefoane de la unii dintre ei care mă rugau să retransmit mail-ul fiindcă se confruntau cu acea problemă şi ştiau că văzuseră un titlu de mail care le sugera ce să facă, dar din pacate...nu-l mai aveau. Deşi îl trimiteam din nou celor ce-mi solicitau acest lucru, după altă perioadă mă trezeam cu telefoane tot de la aceştia din urmă că iar nu mai aveau mail-ul şi să-l mai transmit odată! Culmea….! Până la urmă i-am sfatuit să-şi păstreze într-un folder special creat chiar pe mail ceea ce consideră ei a fi mai important şi la care pot reveni oricând să consulte informaţia, mai ales ca acum atat google prin serviciul de gmail şi yahoo cu yahoo-mail oferă spaţii generoase de stocare, aşa că nu se pune problema epuizării acestuia ţinând cont şi de creşterea permanentă a spaţiului de stocare alocat. Habar n-am dacă mi-au urmat sfatul…., tind să cred ca nu..!

Până la urmă am concluzionat că nimeni nu este interesat de vre-un sfat practic decât atunci când are nevoie de el! Degeaba spui că este proactiv, că nu va avea probleme...Aş! Există ideea preconcepută că "lasă mai...că nu mi se întamplă mie..", iar până la urmă se dovedeşte a fi greşită!

Revenind la blogurile la care am tot bibilit zilele acestea, pot să mă declar cât de cât mulţumit de felul în care arată şi funcţionează şi voi căuta în continuare şi alte add-on-uri utile care să le confere un aspect mai prietenos şi o funcţionalitate sporită.

Read More

Din nou...despre fericire

M-am apucat de acest post din dorinta de a infirma supozitiile unor prieteni sau amici ca as fi intr-o faza naspa (a se intelege depresiva) mai ales dupa penultimul post "Prioritatea nr.1". In acel post incepeam prin a spune ca citind un post mai vechi pe care l-am si redat apoi, m-am amuzat si aceasta din cauza ca multe lucruri au ramas neschimbate fata de ceea ce imi propusesem atunci!

Chiar ma amuza ca alegand anumite melodii ale zilei, sunt de asemenea judecat ca avand o stare buna sau rea. Intr-adevar in general incerc sa gasesc ceva care sa exprime cat mai bine starea mea de spirit in momentul postarii, dar asta nu inseamna ca acea stare este si persistenta.

Eu fiind o fire extrovertita, reusesc sa ma eliberez destul de repede de ceva care ma apasa refuland furia, supararea sau nemultumirea la un moment dat, apoi totul revenind la normal si decurgand absolut firesc.

Fiindca tot am postat azi pe facebook citate despre fericire, pana la urma asta si simt acuma, incerc sa-mi explic aceasta stare prin urmatoarele argumente:

- sunt fericit, fiindca asa cum scria intr-un citat "Fericirea este alcătuită dintr-un şir de plăceri mărunte." si recunosc ca toate acestea insumate imi dau o stare de multumire;

- sunt fericit de fiecare data cand reusesc sa duc la bun sfarsit ceea ce mi-am propus, indiferent cat de marunt ar putea parea acel ceva;

- sunt fericit ca am langa mine persoana care ma cunoaste cel mai bine, are incredere in mine, ma intelege, ma sustine si ma ajuta sa-mi incarc mereu bateriile;

- sunt fericit ca cei pe care-i iubesc si ii consider foarte apropiati sunt sanatosi;

- sunt fericit de ceea ce fac zilnic fiindca chiar imi place ceea ce fac;

- sunt fericit de fiecare data cand cunosc oameni inteligenti de la care pot invata ceva;

si lista poate continua....

Asa cum scriam intr-un post anterior, fericirea este o stare de bine, de siguranta, iar atunci cand o ai nu numai ca o impartasesti celor din jur ci chiar ii poti determina si pe acestia sa o descopere si sa se bucure de ea.

Optimistii in general sunt niste oameni fericiti fiindca reusesc sa vada partea plina a paharului in orice situatie.

A ne lasa coplesiti de necazurile marunte fara a avea speranta si puterea de a le infrunta, ne determina sa fim nefericiti.

De fiecare data cand zic ca sunt fericit, ma raportez la momente in care n-am fost si ma bucura faptul ca am reusit sa trec peste acele perioade.

De multe ori imi propun sa ma bucur de fiecare zi, nu ca si cum ar fi ultima, ci de ea in sine fiindca timpul trece atat de repede si odata cu el si viata noastra!

Read More

Despre...Prietenie

Mai de mult am primit pe mail acest text care exprima atat de bine ceea ce simt eu. Imi perimt sa vi-l fac cunoscut si voua:

Timpul petrecut cu fiecare prieten este cel care-l face pe prietenul nostru atat de important.

Prieteniile se construiesc incetul cu incetul.

Bucatele din timpul petrecut cu fiecare persoana.

Nu conteaza timpul (ca si cantitate)pe care-l petrecem cu fiecare prieten, ci calitatea timpului petrecut cu fiecare persoana.

5 Minute pot fi mai importante ca o zi intreaga.

Asa se construiesc prietenii din bucurii si dureri impartasite; altele tin de scoala, de calatorii, cinema si distractii; sunt si acelea care apar si nu stim de ce sau pentru ce, dar stim ca exista.

Poate ca se bazeaza pe tacerea impartasita sau pe simpatie reciproca fara a necesita explicatii. Astazi multe
prietenii se realizeaza numai prin e-mail, acele “prietenii virtuale” care ne fac sa radem, sa gandim, sa reflectam...

Invatam sa apreciem persoanele fara a le judeca dupa cum arata sau modul lor de a fi, fara a putea sa le etichetam (asa cum deseori o facem inconstient).

Sunt prietenii mari care se fac in acest fel.

Saint-Exupéry a spus: “Timpul petrecut cu floarea ta a fost cel care a facut-o atat de importanta ".

Timpul petrecut cu fiecare prieten este cel care-l face pe acesta sa fie atat de important.

Pentru ca timpul “pierdut” cu prietenii nu exista, este timp castigat, trait, profitat.

Sunt amintiri pentru o clipa sau pentru o viata intreaga.

Un amic devine important pentru noi si noi pentru el, atunci cand putem, chiar si in lipsa lui, sa radem sau sa plangem, sa-i ducem dorul sau sa ne dorim sa ne fie alaturi doar pentru a ne bucura de prezenta lui...

Putem avea tot felul de prieteni. Cel mai important este sa stim sa profitam la maxim de fiecare minut trait si sa pastram apoi, in amintire, ore pe care sa le petrecem impreuna chiar departe fiind unii de altii."

“TU INSUTI ESTI RASPUNZATOR DE CEEA CE CULEGI”.

“... SI INVATA SA CULEGI LUCRURILE BUNE...”

"Adevaratul prieten este cel ce stie totul despre tine si continua a-ti fi prieten." - Kurt D. Cobain

Read More

Nici o scuza...

"Orice obstacol are in el si bucuria omului care-l va depasi." - Napoleon Bonaparte

In ultima vreme am sesizat o schimbare in comportamentul meu...si nu stiu daca-i bine sa nu...! Sincer..., am observat ca evit sa ma intind la vorba cu cineva, oricine....ca sa nu ajung in partea in care inevitabil va incepe sa se planga de ceva anume si-mi va spune cat de nefericit este..! Nu sunt deloc egoist, nepasator sau arogant! Pur si simplu, nu-mi mai face placere sa ma incarc negativ cu problemele altora atata timp cat eu nu-i incarc pe altii cu ale mele. Cunosc sentimentul de disperare uneori care te cuprinde atunci cand nu ai si duci lipsa de o gramada de lucruri. Stiu acest lucru fiindca am trecut si eu prin lipsuri materiale si ma bucuram cand cineva ma chema la masa...sa imi dea o supa! Sincer! Stiu cum este....! In acel timp nu am incarcat pe nimeni cu problemele mele fiindca singura persoana vinovata de situatia in care eram, era...propria persoana! De ce sa-mi planga altii de mila? Cu ce m-ar fi ajutat? Ca ma descarcam? Si? Rezolvam ceva bocind la unul si la altul?

De aceea acuma, parca mi s-a format o crusta...nu ca n-as fi sensibil, poate de aceea fiindca pun prea repede la suflet si ma afecteaza necazul altuia! Evit sa ma incarc negativ cu problemele altora si daca nici eu n-am ajutat dezinteresat complet multe persoane, atunci.... Probabil mi-a ajuns si de aceea convorbirile le am foarte scurte. Imi face deosebita placere sa discut orice altceva decat viata personala a cuiva.

Multi apeleaza la astfel de gesturi tocmai fiindca au vazut ca sunt compatimiti si ajutati. Nu zic sa nu ajuti pe cel de langa tine, dar atunci cand are nevoie, nu cand se plange anapoda si ar putea sa-si rezolve singur problemele. Cunosc o gramada care se plang de stabilitatea locului de munca, dar acolo unde muncesc nu-si dau deloc interesul sau de altii care se plang de lipsuri materiale, dar cand ajung acasa de la serviciu stau
tolaniti in fata TV-ului fara a face nimica...ooo...ba da...joaca la Bingo sau Loto 6 din 49 ca poate pica ceva! Mai este ceva...am observat ca atunci cand faci gesturi marinimoase, nu ajuti persoana respectiva ci o faci sa persiste in a cere si altora.

In afara de batrani, nu dau nici un ban cersetorilor....la toti cei pe care-i vad in putere le spun sa se apuce de munca fiindca ceea ce fac este injositor.

Deci, dragii mei....cum spunea cineva..."munca il inobileaza pe om!" si sincer ...e perfect adevarat! Daca nu v-ati gasit vocatia, nu este timpul pierdut! Faceti ceea ce va face cu adevarat placere!

Sunt absolut convins de faptul ca atunci cand iti doresti cu adevarat ceva, vei obtine acel lucru daca muncesti si esti serios si corect!

Mai este o vorba "Dumnezeu iti da...dar nu-ti baga si-n traista!" (bucurati-va ca sunteti sanatosi si puteti sa le duceti!)

1. Stabiliti-va prioritatile si actionati!

2. Analizati atent inainte de a va arunca in ceva!
3. Nimeni nu este vinovat de credulitatea sau naivitatea dv-stra!

Aveti incredere in voi si fiti perseverenti!

Read More

Copiii...aceasta minune!

Plimbandu-ma prin oras zilele trecute, profitand de vremea frumoasa, am asistat in centrul orasului la un spectacol deosebit. Lumea iesise la plimbare.....bineinteles cu, copii. Am ramas impresionat de femeile care, mame fiind erau scutite in aceasta zi de ...impinsul caruciorului in care se afla fructul dragostei lor. Placuta sarcina o rezervasera barbatilor, care din cand in cand se opreau din mers si luau din carucior odrasla, o pupau de mama focului, apoi o etalau ca sa vada toti ce copil dragut si reusit au ei....

Ce mi-a placut, mult, mult...a fost faptul ca in toata aceasta parada....mamele, desi numai ele stiu cat si cum au de tras in tot cursul saptamanii cu odrasla draga, se uitau ingaduitoare la tot acest mini spectacol, incantate pe de o parte de odraslele lor si pe de alta de bucuria alesului lor de a isi proclama mandraia in public.

Am admirat cu multa placere acest spectacol al vietii si al bucuriei. Am realizat cat de mult fac femeile si cat de putin cer ele uneori....!!. De ce zic aceasta? Pentru ca merita tot respectul nostru pentru tot ceea ce fac ele in cresterea copiilor nostri, in intretinerea unui ambient placut atunci cand ne intoarcem acasa si pentru ca se bucura alaturi de noi atunci cand suntem mandrii de un rezultat comun.

Ma gandem......ca uneori, sau...deseori....viata e nedreapta si multumesc Domnului ca nu sunt femeie....!!
Serios !!

Ati realizat cateva chestii simple ???

Cati ar dori cu ardoare ca timp de cateva luni, ani, sau pentru totdeauna sa aiba corpul deformat urmare a unei sarcini??

Cati ar fi dispusi sa renunte la slujba temporar pentru a oferi o educatie si crestere de calitate copilului??

Cati ar fi dispusi sa reununte la orice placere punand pe primul plan...copilul???

Va spun eu....putini....bineinteles dintre barbati. Femeile o fac asta constient si deseori neconditionat.

Ma bucur cand am posibiltatea sa vad acest spectacol al vietii. Nu numai natura renaste ci si noi renastem odata cu ea...fiindca...viata merge inainte !!

Read More

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând......

"Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi."
(Adrian Paunescu - Repetabila povara)

Aceste versuri imi revin mereu in minte inca de cand m-am trezit astazi. Nu stiu de ce...! Probabil este ceva, pe undeva care cand si cand ne transmite niste semnale....atentionari si ne fac sa reflectam la un anumit lucru. Cel putin mie asa mi se intampla!

Extraordinare versuri, extraordinara poezie, cat adevar contine in ea!

Cu aceste versuri repetandu-se in minte, am rememorat relatia cu parintii mei, eforturile acestora de a ma creste, a ma educa, a-mi arata valorile, a ma invata sa discern binele de rau,..... in sfarsit a ma face ceea ce sunt eu acum. Pentru toate acestea, eu le multumesc!

In primul rand ma bucur ca au fost langa mine mereu si cand mi-a fost bine dar si cand mi-a fost intr-adevar rau! M-au sustinut, m-au incurajat, m-au criticat, m-au apreciat.

Sunt niste parinti obiectivi!

Chiar daca in general se spune ca fiecare cioara isi lauda puiul, ei bine....pot sa spun ca eu am primit aceste laude numai atunci cand le-am meritat. Poate ca la momentul respectiv as fi dorit mai mult vazand relatia altor parinti cu copii lor. Acuma, la varsta mea, rememorand anumite etape mi-am dat seama ca au procedat corect.

In viata suntem ceea ce am fost invatati si ceea ce am reusit sa dobandim.

Ma gandesc de multe ori daca eu ca si parinte pot oferi la fel de mult cat am primit si ma doare atunci cand realizez ca gresesc. A gresi este omeneste, dar mai important este sa recunosti acest lucru si prin tot ceea ce faci ulterior sa indrepti lucrurile, dandu-le de inteles celor din jur ca ai realizat acest lucru.

Noi suntem copii atata timp cat avem parinti, iar acest lucru n-ar trebui sa ne enerveze chiar daca uneori ii
consideram pisalogi si ne deranjeaza ca se amesteca in viata noastra. Rolul lor educational este pana...la sfarsit!

Am si colegi sau prieteni care, desi avand propriile familii, nu reusesc sa se desprinda de famila de baza. Nu vorbesc de a-i izola. In momentul in care intemeiezi o familie, iti asumi niste responsabilitati si greutati. Deciziile importante se vor lua cu partenerul de viata, oferindu-i acesta sprijin neconditionat.

Chiar....acuma fac o divagatie...., gandindu-ma la ceea ce se spune in finalul slujbei de casatorie..."..si la bine, dar si la greu"....! Pentru multi par niste cuvinte desuete! As vrea ca aceste cuvinte sa ramana definitorii pentru un cuplu si sa le revina mereu in gandurile lor atunci cand iau anumite decizii. Din pacate suntem niste egoisti si nu in putine cazuri am constatat ca atunci cand barca casatoriei unora a dat de cea mai mica furtuna si a inceput sa se clatine usor, unul din cei doi....a sarit repede in apa sa se "salveze". Putem gresi o data....! De mai multe ori, deja denota lipsa de caracter!

Revenind la parinti, ma gandesc ca sunt un privilegiat fata de alti prieteni care nu-i mai au sau nu i-au avut niciodata. Se zice....prietenii ti-i alegi,....parintii ti da Dumnezeu!

Trebuie sa nu uitam ca si noi la randul nostru suntem sau vom fi parinti!

"Repetabila povară

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Si abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns."

Multumim Adrian Paunescu pentru aceste versuri!

Read More

Increderea si limitele acesteia.

"Ai incredere in tine insuti. Perceptiile tale sunt mai precise decat esti dispus sa crezi..." (Claudia Lee Black)

Acest subiect ma roade inca de ieri dupa-amiaza si pot sa spun ca am avut o avalansa de idei pentru a dezvolta acest subiect. Pacat ca nu exista un reportofon pentru gandurile noastre fiindca atunci cand incepi sa le scrii, multe idei se pierd iar esenta nu mai este aceeasi.

Vis-a-vis de increde sunt atat de multe lucruri de spus incat mi-e greu sa le pun intr-o ordine a prioritatii lor, dar o sa scriu asa la invalmaseala..:)

In primul rand, asa cum bine este reflectat in citatul de mai sus, increderea in propria persoana este cea mai importanta fiindca in momentul in care tu ai incredere in tine si in ceea ce poti realiza, atunci lucrurile vor incepe sa se miste intr-un sens pozitiv. Ceea ce gandim noi este mult mai important decat ceea ce incearca altii sa ne sugereze sau sa ne impuna....nu mai vorbesc de manipulare fiindca aici este cazul de grade de perceptie atat psihice cat si emotionale, iar din pacate multi se bazeaza pe credulitatea si naivitatea oamenilor inducand-le convingeri false! Este firesc ca este nevoie si de o educatie si autoformare individuala pentru a percepe toate lucrurile care ne inconjoara si sa intelegem persoanele cu care interactionam si relationam si tocmai pe acest aspect marseaza manipulatorii stiind ca marea majoritate poate fi influentata prin trimiterea
unor mesaje inteligent alese. Totul este gandit extraordinar de bine, la conceperea acestor mesaje fiind folosite adesea persoane ce stiu foarte bine psihologia maselor.

Dar sa las acest subiect deoparte fiindca as putea scrie prea mult si deja ar fi plictisitor.

Hai sa tratez cazul meu, persoana mea si sa fac o sinteza pe marginea acestui subiect.

Marele meu defect este ca am incredere prea multa in persoanele cu care relationez si multi percep aceasta slabiciune si incearca sa profite la maxim de ea exact ca si in vorba "da-i tiganului un deget ca iti ia toata mana!" (nu fac aluzii rasiale...asa e vorba, asa am redat-o). Aceasta incredere mi-a fost inselata in proportie de 90% si chiar daca ma frig parca nu ma invat minte! Probabil asa e firea mea, mai expansiva si foarte generoasa.... Dar exista si reversul.... fiindca in momentul in care imi dau seama ca aceasta incredere a fost inselata, devin poate prea dur cu acele persoane, le pedepsesc prin ignorare totala...practic bagandu-le intr-un "black-list" si pot sa spun ca putine persoane au mai reusit sa iasa din aceasta lista, chiar daca ne salutam si schimbam amabilitati. Este ca si in dragoste....odata inselat....la revedere....chestiile se pot repeta oricand si decat sa iei mereu palme, mai bine te resemnezi cu una si cauti repede alternative.

Nu sunt deloc razbunator, desi la furie as avea tendinta chiar sa pocnesc o persoana care mi-a tradat increderea! In timp, totul ajunge sa se estompeze si sa ramana ceva al trecutului, dar fara viitor.

E bine sa avem mare grija cum ne dramuim increderea si cum o aratam celorlalti! E bine de pastrat mereu o rezerva (ca si economiile pe timp de criza)! Nu trebuie creata impresia celor cu care relationezi ca te pot duce, ca pot profita de tine sau ca nu ai alternative!

Mare grija in special cu cele mai apropiate persoane...!! Loviturile date de acestea nu ca sunt dureroase.....sunt cumplite, iar socul psihic si emotional poate duce persoane sensibile in pragul depresiilor. Asta nu inseamna ca trebuie sa fim arici, ba dimpotriva, sa fim "open-mind" si receptivi la cei cu care interactionam, trebuie sa le acordam incredere si uneori circumstante.

Desi in citat se spune ca perceptiile personale sunt precise, eu zic ca acestea sunt uneori prea subiective si prea o luam des in nume personal. Nimeni nu este aidoma noua, nici frati si nici parinti! Suntem unici si de aceea trebuie sa invatam sa relationam.

Fiind o fire optimista, vazand partea plina a paharului, nu disper niciodata fiindca stiu ca exista solutii si oportunitati, totul fiind sa nu deznadajduiesti si sa te lasi coplesit si invins!

Viata...este intr-adevar o lupta!

Read More

Optimist sau pesimist?

"Un pesimist vede dificultatea in fiecare provocare. Un optimist vede oportunitatea in fiecare provocare." ( Winston Churchill)

"Pentru a înţelege ce este optimismul trebuie să ne întoarcem către lucrul care e cealaltă faţă a medaliei, adică pesimismul. A fi pesimist înseamnă a vedea totul în negru de dimineaţa până seara, a semăna grâul bun şi a crede că va răsări numai neghină. Pentru pesimist nu mai răsare soarele şi totul este asfinţit. A fi pesimist înseamnă a avea mereu teamă de sine şi de alţii, a suspecta pe alţii pentru că nu avem nici o siguranţă în noi înşine. A fi pesimist este şi o formă de neîncredere şi de puţină credinţă în Dumnezeu.

Optimismul nu este numai superficialitate, pentru că nu este optimist cel care zâmbeşte stupid tuturor. A vedea totul în roz nu este optimism ci, numai imaturitate care trebuie să se confrunte încă cu viaţa şi care va
evita cu uşurinţă întotdeauna orice conflict care frige şi orice probă de curaj, care să fie în sfârşit semnul unei alegeri conştiente şi mature.

Optimismul nostru nu înseamnă a zâmbi tuturor şi a aştepta o minune la orice colţ. Optimismul este rodul maturităţii pe care am cucerit-o şi rodul unei credinţe care în sfârşit a devenit o expresie senină a vieţii.

Viaţa este ceea ce este, adică o luptă neîncetată pentru a ne clarifica, pentru a ne maturiza. Acesta este adevăratul optimism: certitudinea că binele nu va fi niciodată pierdut. Atunci, dă jos, acei ochelari negri, scoate inima care trage clopotele de doliu în fiecare zi, când vine seara, de fiecare dată când îţi pierzi speranţa. Noi nu vrem nici lentile negre, nici lentile roz, pentru că lumea nu este nici neagră, nici roză. Lentilele nu ajută, nu schimbă faptele.

Pesimist sau optimist? Aşadar, este mai bine să fii optimist pentru că optimistul poate face mereu câte ceva pe când pesimistul are şi frica de a începe."

Read More

Cum trebuie procedat?

1. Daca iei decizii fara sa o consulti, esti misogin. Daca ia decizii fara sa te consulte, este o femeie emancipata.

2. Daca muncesti prea mult, o neglijezi. Daca nu muncesti, nu esti bun de nimic.

3. Daca ea are un serviciu plictisitor si prost platit, este exploatata. Daca tu ai un serviciu plictisitor si prost platit, ar trebui sa faci bine sa-ti gasesti ceva mai bun.

4. Daca tu esti avansat inaintea ei, femeile sunt marginalizate. Daca ea e avansata inaintea ta, femeile au drepturi egale cu barbatii.

5. Daca ii spui ca arata bine, este hartuire sexuala. Daca nu ii spui, este indiferenta crasa.

6. Daca o rogi sa faca ceva ce nu ii place, incerci sa-o domini. Daca iti cere sa faci ceva ce nu iti place, este o favoare pe care nu e frumos sa-o refuzi.

7. Daca incerci sa arati bine, probabil ai pe altcineva. Daca nu, esti neingrijit.

8. Daca ii aduci flori, urmaresti ceva. Daca nu ii aduci, esti nerecunoascator.

9. Daca esti mandru de realizarile tale, esti un egoist. Daca nu, esti total lipsit de ambitie.

10. Daca are o durere de cap, trebuie sa se odihneasca. Daca ai o durere de cap, n-o mai iubesti.

Read More

Sinceritatea si oamenii de langa noi

    Chiar in dimineata aceasta aveam o discutie aprinsa cu, colega mea de birou care ne suspecta pe cativa din colectiv ca am fi transmis mai departe afirmatiile ei despre un alt coleg de serviciu si incercand sa o lamuresc cum stau lucrurile mi-a venit si ideea acestui post.

    Asa cum i-am spus si ei, ca sa eliminam orice suspiciune, e bine, in principiu, sa ne exprimam liber parerile chiar de fata cu persoanele fata de care avem multumiri sau nemultumiri. Dar sinceritatea cat de departe poate fi dusa ca sa nu para "prostie" ? Pana la limita suportabilitatii - asa cum ar spune Dr.House si pana la limita bunului simt. Modul cum poate fi facut acest lucru trebuie studiat de la o persoana la alta. De exemplu, eu prefer criticile directe desi ma irita (pe cine nu irita criticile si adevarul atunci cand gresim?) si nu pe ocolite fiindca as avea impresia ca respectiva persoana ma ia drept prost (bate saua sa-nteleaga calul...). Alte persoane trebuie luate pe ocolite si cu eforturi pot intelege unde se bate.

    Cred ca trebuie o imbinare de sinceritate cu persuasivitate si astfel obtinem in final rezultatul dorit, dar chiar este nevoie de fiecare data sa se stie acest lucru? De multe ori, e bun si putin egoism, e buna si putina autoeducare.

    Trebuie sa ne adaptam mereu cu cei din jurul nostru pentru ca relatiile sa poata fi mentinute.

    Sunt convins ca fiecare din noi avem niste chestii pe care ni le autoimpunem.

    De reusita acestui lucru depinde in final si modul in care suntem perceputi.

Read More

Despre relationare si socializare

    Astazi ascultand Kiss-FM si tema zilei propusa pentru dezbatere "De ce apar certuri intr-un cuplu?" m-am amuzat teribil la tot ceea ce am auzit si nu fiindca nu era real ceea ce se spunea acolo ci pentru felul in care erau ridicate problemele de catre ascultatori. Interesant este faptul ca certurile apar in urma unor frustrari acumulate si care din cand in cand rabufnesc iscand de la furtuni la tornade. "Simpatic" este faptul ca putem spune ceea ce ne nemultumeste altora mai putin partenerilor nostri, rupand la un moment dat comunicarea cu acestia fapt ce duce inevitabil la dezbinare.

    Printre principalele motive de ceruri enumerate as putea aminti cateva in ordinea aparitiei acestora:

    1. insatisfactia sexuala

    2. lipsa banilor

    3. statul excesiv pe Internet pe site-urile de socializare si era nominalizat Facebook-ul cu precadere!!!!

    4. criza varstei la care unul din parteneri sufocat simte nevoia de a evada, de a opta pentru altceva

    5. gelozia

.............

iar acestea pot continua ajungand lejer pana la pozitia 100!

     De obicei toate acestea apar in primul rand din lipsa comunicarii, a sinceritatii, a respectului intr-o relatie.

    Asa cum spuneam acum cateva zile, a fi persuasiv nu este un lucru rau, deoarece in final e bine sa dam fiecaruia ceea ce doreste sa primeasca, dar intr-un cuplu, interesul comun trebuie sa fie prioritar. Daca acesta nu a fost stabilit, e bine de purtat cat mai repede o discutie sincera cu partenerul de viata pentru a vedea care-i sunt frustrarile si modul in care acestea pot fi rezolvate impreuna.

    Se pare ca in ultima vreme despartirile si divorturile sunt in voga...in trend. O PROSTIE!

Ganditi-va cat timp ia sa cunosti pe cel de langa tine, putand trece o viata si nedescoperind decat o parte.

Oare se merita sa o luam mereu de la inceput?

Singurele cazuri in care sunt de acord ca o relatia sa fie intrerupta sunt: violenta si dependenta de alcool.

In rest...orice, dar absolut orice se poate rezolva.

    Divortul mi se pare o prostie! Spun asta fiindca am trecut prin asa ceva si stiu ce implica atat sentimental cat si psihic!

    Sunt de acord cu site-urile de socializare dar numai pentru a relationa cu alte persoane pe care in viata de zi cu zi ne-ar fi greu sa le intalnim si sa schimbam doua trei impresii. Multi vad in aceste site-uri posibilitatea de a evada, de a comunica de a stabili alte relatii chiar sentimentale.

Oricum, ceea ce gasim in site-urile de socializare este fata frumoasa a persoanelor cu care relationam. Nu prea am vazut pe cineva care sa spuna pe acolo cat de nefericit este si motivele nefericirii, ca nu poate plati facturile, ca este deceptionat de viata... De fapt toti sunt persuasivi, aratand ceea ce vor altii sa vada!

In spatele fiecarei persoane se ascune omul, cu problemele de zi cu zi, cu greutatile si insatisfactiile zilnice.

Inainte de a va arunca intr-o alta relatie, analizati atent daca acest lucru se merita, daca cei de langa dumneavoastra merita acest lucru si ce implicatii are acest lucru.

     Multe lucruri devin ireparabile odata facute sau rostite, asa ca mare grija cu hormonii!

La buna revedere!

Read More

Ce este fericirea pentru noi? Ce ne face fericiti? Exista in viata fericirea sau e doar un vis?

Cu siguranta toti, la un moment dat, ne-am intrebat ce este fericirea... Si totusi, toti cunoastem notiunea de „fericire”, toti o simtim, dar o definitie nu poate nimeni sa formuleze, in ciuda faptului ca stim cand suntem nefericiti si ce cautam cand visam la fericire. Fiecare o percepem altfel, pentru fiecare „a fi fericit” inseamna altceva. Reteta fericirii... nu exista nici ea, difera de la o persoana la alta. Unii sunt fericiti pentru ca sunt realizati din punct de vedere financiar, altii - pentru ca au prieteni, ca iubesc si sunt iubiti, ca sunt realizati profesional... si lista poate continua.

Ce este fericirea pentru mine?

Fericirea o gasim in orice lucru marunt care ne face sa zambim, sa ne bucuram. Fericirea este orice lucru de care ma bucur; nu stiu exact ce este fericirea pentru mine, dar este cu siguranta un motiv de a zambi, de a fi optimist, de a fi bucuros si vesel mereu, un motiv in plus sa realizez ce frumoasa e viata. Fericirea poate fi o idee, un context, o notiune, un sentiment sau un simplu cuvant ce ne aduce zambetul pe buze.

Ce ma face fericit?

Depinde de starea mea de spirit. Astazi sunt fericit pentru ca m-am trezit si am mai vazut un rasarit, ca sunt
optimist, ca am pofta de viata, sunt fericit ca iubesc si sunt iubit de cei dragi mie, pentru ca am invatat sa fiu intelegator si rabdatoar cu oamenii, sunt fericit ca viata imi aduce mereu noi provocari carora incerc sa le le fac fata, sunt fericit ca viata nu imi da mai mult decat imi trebuie, sunt fericit ca lucrez si sa ma simt implinit profesional facand ceea ce imi face placere, ca am cu cine ma certa pentru ca in felul asta sunt sigur ca am si cu cine ma impaca, sunt fericit de fiecare adiere a vantului peste fata mea pentru ca realizez ca traiesc, sunt fericit ca exista munti, ape, paduri unde ma pot relaxa... sunt mii de motive pentru care sunt fericit, dar cel mai important: sunt fericit ca exist :)

Exista in viata fericirea sau e doar un vis?

Exista, sunt sigur de asta. Mai mult decat atat, e la tot pasul, insa suntem mult prea ocupati sa o vedem. M-am oprit astazi la semafor si, uitandu-ma in jurul meu, ce credeti ca am vazut? Oameni grabiti, sobri, incruntati, lipsiti de pofta de viata. Nu stiu daca am vazut zece oameni care sa fie fericiti si acest lucru sa se poata citi pe fetele lor. Eu merg pe strada cu zambetul pe buze pentru ca sunt fericit si-mi doresc sa se vada lucrul acesta pentru ca nu se stie niciodata cine se poate bucura de acest zambet. Este atat de important sa aratam ca suntem fericiti si sa pretuim acest lucru la maxim.

Daca nu ar exista fericirea, cred ca ar fi un vis superb din care nu m-as mai trezi nicicand; dar, din fericire pentru noi, este o realitate atat de frumoasa si la indemana tuturor, incat este pacat sa nu stim sa-l pretuim si sa-l valorificam.

Fericirea este absolutul spre care tindem toti si mereu e ceva mult mai sus, mult mai greu de atins. Fericirea nu presupune sa ai succese in toate; este mai degraba o stare interioara de care putem sa ne bucuram in fiecare zi, daca stim cum sa o pretuim!

Read More

Demisie oficiala

Reiau o postare mai veche draga mie, mereu in actualitate (mentionez ca textul nu imi apartine, l-am gasit pe Internet, mi-a placut si l-am retransmis):

"Subsemnatul, va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.

Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.

Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.

Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.

Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.

Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care
alearga pe cer, intrebandu-ma cu uimire de ce adultii nu fac la fel.

Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.

Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.

Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.

M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.

Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.

Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate , care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.

Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?

Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?

Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.

Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului "Speranta", navigand cu "Toate panzele sus" si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.

Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!

Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.

Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat:

"Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.

Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.

Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.

Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.

Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate.

Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC"

Read More

Măsurile anticriză ce amplifică criza!

Urmărind zilele acestea desele anunţuri difuzate pe toate posturile de televiziune privind scumpirile începutului de an, am realizat ca la noi criza abia a început! Era clar ca totul se ţinea în frâu până la investirea preşedintelui şi a “noului” guvern, dar nu credeam că măsurile anticriză vor fi unele care să adâncească aceasta criză...!
Mă tot gândeam...de ce scumpiri?..
Actualul guvern împovărat de creditele luate de la Uniunea Europeană s-a vazut în postura de a găsi metode de a scoate bani de la populaţie, de a introduce taxe suplimentare.
Chiar nu înţeleg “strategia”...!!
Probabil dacă această temă era dată unor copii din clasele I – IV ar fi procedat la fel.
De ce nu o înţeleg? Păi simplu..... cresc taxele, cresc preţurile, scade consumul, scade producţia internă, creşte importul (fiindcă produsele sunt mai ieftine) şi aşa în loc să ne ajutăm pe noi, îi ajutăm pe alţii să iasă din criză consumându-le produsele. De fapt România ca de altfel şi alte ţări mici din UE sunt doar pieţe de consum, prea puţin încurajate şi susţinute să se dezvolte.
Populaţia şi aşa deja îndatorată în diverse credite se va limita la strictul necesar, ba chiar se vor înmulţi cazurile de neplată şi executare silită.
Destul de tragic!
Cine vor suferi cel mai mult? Păi în primul rând bugetarii şi pensionarii.
Deja văd că la bugetari se pune problema disponibilizării masive, dar care în spate nu are o strategie de reconversie profesională. Probabil îşi spun...”lasă-i bă că se descurcă, chiar dacă pleacă din ţară...!
Tragic fiindcă se va micşora dramatic numărul cotizanţilor la contribuţiile obligatorii, de aici implicaţiile directe asupra fondului de şomaj, sănătate şi pensii.
Nu înţeleg........din atâţia “specialişti” economici şi financiari, chiar nici unul nu poate previziona impactul măsurilor propuse?
De ce nu se adoptă măsuri de susţinere a întreprinderilor mici şi mijlocii (pe spatele cărora se sprijină în bună parte economia) pentru a se dezvolta şi pentru a absorbi forţă de muncă? Din contră, acestora li se impun taxe, impozite, biruri peste biruri, controale peste controale, amenzi usturătoare....ce duc în final la închiderea treptată şi a acestora.
Ne îndreptam spre colaps??
În acest mod cu siguranţa DA...!
Norocul nostru este ca ţările dezvoltate din UE, în momentul în care vor fi depăşit criza (şi pe spatele nostru) vor injecta din nou fonduri nerambursabile exact în momentul în care vom fi aproape de gura prăpastiei.
Până atunci........trebuie să ne gândim foarte serios în ce ne băgăm banii şi cât de largi putem fi la pungă.
Noi suntem de vină ca alegem mereu pe cine nu trebuie, dar paradoxul este ca nici n-ai alternativă!

Read More

In viata trebuie sa fii persuasiv

Persuasivitatea, asa cum este explicata si in DEX inseamna “Care urmărește sau are darul să convingă pe cineva să creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru” si „insistent, perseverent, persistent, răzbătător, statornic, stăruitor, tenace” .
Am observat ca in viata de zi cu zi, nimeni nu te accepta integral asa cum esti, poate din cauza subiectivismului fiecaruia dintre noi si dorintei launtrice de a face si schimba totul dupa cum gandim sau am fost educati. Doar si scripturile spun ca „Dumnezeu l-a creat pe OM dupa chipul si asemanarea sa”, deci cu atat mai mult noi dorim ca cei de langa noi sa fie asemenea noua, judecandu-i cand acestia „nu se conformeaza”. De aici si micile conflicte de cuplu in care fiecare incearca sa impuna cumva anumite valori sau idei, nu mai spun de o colectivitate larga de oameni.
Suntem judecati dupa ceea ce lasam sa se vada din noi, din personalitatea noastra.
Am ajuns la concluzia ca pentru a relationa eficient cu ceilalti, trebuie sa le arati ceea ce vor ei sa vada. Desigur nu este un lucru bun faptul ca ne ascundem in primul rand de noi insine.
Chiar si angajatorilor trebuie sa le dai ceea ce vor ei sa vada, fiindca daca spui sau faci mai mult…gata esti in
afara tiparelor.
Individualitatea fiecaruia este un dar din nastere si sunt convins ca suntem unici fiecare in felul nostru si tocmai aceasta unicitate este greu de acceptat.
Viata este un lung sir de compromisuri printre care si acesta, de a parea altfel decat esti!
Am ajuns sa cred ca acest mod de exprimare este mai bun si am inceput un proces de autoeducare in acest sens. De multe-multe ori am fost luat ba de fraier, ba copilaros din cauza optimismului meu exuberant, ba revolutionar si Gigi-Contra atunci cand mi-am sustinut o idee.
Clar….fiecare in parte va lua ceea ce voi considera eu din mine!
Nu sunt fals….., incerc sa ma adaptez!

Read More

Superstitii legate de Anul Nou

Se spune ca:

- acel obiect pe care il tii in mana de Anul Nou , la 12 noaptea, sau cel pe care pui mana imediat dupa ora 12 va fi cel mai important plan al vietii tale in anul care vine. Daca tii bani in mana, vei merge bine cu banii tot anul, daca iti tii iubita de mana, iti va merge bine cu dragostea tot anul, daca tii paharul in mana, va fi un an vesel.

- dorinta pusa la miezul noptii de Revelion are toate sansele sa se implineasca.

- e bine sa ai pe masa de Anul Nou crengute de vasc. Aduce noroc.

- aduce ghinion daca agati calendarul inainte ca noul an sa inceapa.

- aduce ghinion sa intorci fila de calendar inainte ca ziua sau luna sa se incheie.

- aduce ghinion sa intri in noul an fara nici un ban in buzunar, e bine sa aveti bani (mai ales noi) in fiecare portofel.

- e bine sa nu va gaseasca anul nou cu datorii, altfel veti avea datorii tot anul.

- primul om care va trece pragul in prima zi din noul an va influenta tot anul. Persoanele blonde sau roscate
aduc ghinion, persoanele brunete aduc noroc.

- prima persoana care va suna sau va bate la usa in prima zi din noul an trebuie primita. Daca prima persoana care va intra in casa e femeie - va fi un an prost, daca e barbat - va fi un an norocos.

- nu trebuie sa aruncati nimic din casa in prima zi de an nou, nici macar gunoiul! E bine ca ceva sau cineva sa va intre in casa in prima zi din anul nou, nu sa iasa!

- faceti ceva - cat de mic - care are legatura directa cu munca dv. in prima zi a noului an pentru a va merge bine la serviciu tot anul.

- nu spalati nimic in prima zi a noului an.

- prima zi din noul an trebuie sa va gaseasca in curatenie deplina, deci e bine ca inaintea anului nou sa faceti curatenie si in cele mai ascunse unghere.

- imbracati ceva nou pe 1 Ianuarie.

- nu spargeti nimic in prima zi a noului an.

- nu plangeti in prima zi a noului an.

- faceti mult zgomot la miezul noptii pentru a alunga spiritele rele (clopotei, petarde etc)

- nu imprumutati bani si nu faceti datorii pe 1 ianuarie.

- e semn rau sa spargi ceva in noaptea de Anul Nou.

- e semn rau daca stranuti in noaptea de Anul Nou.

- aduce noroc sa mananci carne de porc sau linte de Anul Nou.

- Anul Nou va fi luminos si bun daca se lasa o lampa sau o lumanare aprinsa pana la ziua.

- in dimineata de 1 ianuarie se pun bani de argint in apa cu care se spala membrii familiei.

- e bine sa va imbracati in rosu in noaptea de Revelion.

- nu injurati si nu folositi cuvinte urate in ajun de An Nou.

- lasati usa, geamul, dulapurile deschise in noaptea de Anul Nou.

- ceea ce faci in ajun de An Nou vei face tot anul urmator.

- copiii nascuti de Anul Nou sunt norocosi.

Read More

Orice lucru bun....nu ramane nepedepsit!

Postand pozele facute aseara prin oras, mi-am adus aminte de un mai vechi post de-al meu... si nu ma pot abtine sa nu reiau ideea.

Aseara am admirat cu placere tot ceea ce s-a facut si se incearca a fi facut in orasul nostru pentru a ne simti bine, a fi frumos, a trai civilizat si zambeam in coltul gurii aducandu-mi aminte pe cati i-am auzit acuzandu-l pe primar ca ar fi aruncat banii pe fereastra cu aceste instalatii de iluminat, bani cu care s-ar fi putut face altceva...!! Desigur, de fiecare data am intrebat "Ce sa se faca??.."....si credeti ca am primit vre-un raspuns??
Daca aveam orasul neiluminat, desigur s-ar fi gasit voci acuzatoare.. . Asa ca, ce sa mai zic..... suntem cu preponderenta niste criticisti.

Desi am o orientare politica diferita fata de cea a primarului, nu pot sa nu apreciez ce face cineva pentru colectivitate. Aici nu e vorba de apartenenta politica ci de OM!

OMUL SFIINTESTE LOCUL !!

Ne aruncam imediat cu critici, injective... si alte aleaa-alea fara insa a ne uita la noi.
Noi ce am facut pentru colectivitate? ? Noi facem ceva inainte de a critica???
Este deranjant cand auzi critici de la niste persoane care nici macar nu au coborat sa curete zapada in fata blocului, ce sa mai zic sa planteze un pom.....sa faca ceva!

Am simtit-o si eu pe pielea mea saptamana aceasta cand am pus filmuletul pe Internet . Desigur....critici la greu!

De aceea oameni buni, hai sa mai si facem ceva si abia apoi sa aruncam cu pietre in altii!

Si cum spuneaam.... , orice lucru bun...speram ca va fi apreciat si imbunatatit!

La buna revedere!

Read More