Impresii de calatorie partea 1

Fiindca in noiembrie am reusit sa achizitionez pe e-bay o masina second-hand din Anglia, am hotarat ca in februarie, dupa ce au trecut gerurile napraznice si valul de ninsori ce s-a abatut asupra Europei, sa merg sa ridic masina si sa o aduc in tara ca sa ma si folosesc de ea.

Zis si facut!

Dupa ce in prealabil am rezervat bilete la avion, am hotarat sa purced la drum.

Vineri seara am ajuns in Bucuresti si fiindca studiasem discutiile de pe diverse forumuri privind transportul public si privat din capitala, am hotarat sa dau un telefon unei companii de taxi pentru a putea ajunge la aeroport. Pot sa spun ca toate ofertele ce mi s-au facut din fata garii erau de cel putin trei ori mai mari decat m-a costat in final drumul de la gara la aeroportul Baneasa....denumit si Aurel Vlaicu. Nu imi dau seama cum de politia si autoritatile locale permit mafia din fata garii, ceea ce se face acolo fiind abuz de incredere si inselatorie. Chiar ma uitam ca erau numai tiriplici cu masini transformate in taxi pe acolo si nici o mare companie bucuresteana....probabil mafia si presiunile sunt atat de tari incat acestea din urma refuza sa se lupte cu mafiotii, preferand comenzile telefonice.

Ma rog....ca pe la noi...la nimeni! Dar acesta n-a fost prima intamplare ce avea sa-mi lase un gust amar!

Am ajuns si la aeroport...probabil i se spune asa...fiindca intr-adevar de aici ma pleaca ceva avioane ale companiilor de zbor low-cost BlueAir si Wizzair, fiindca in realitate arata ca si autogara din Targu-Jiu....adica
naspa. Singura diferenta notabila consta in faptul ca aeroportul era totusi incalzit si curatel.

Dupa ce am reusit sa ocup un loc pe putinele scaune din asa zisa sala de asteptare, care era si sala de bilete si de impachetare si de toate..., am asteptat cu rabdare ora de check-in pentru zborul pe care urma sa-l efectuez.

Dupa indelungi asteptari a venit si ora de predare a bagajelor si de vizare a biletelor.

Ajuns in fata punctului de predare bagaje, mi s-a spus ca bagajul ce urma sa fie trimis in cala avionului depasea cu trei kilograme greutatea maxima admisibila. Revoltat am spus ca-l cantarisem si eu acasa si ca acesta corespundea indicatiilor de pe pagina web a firmei de transport aerian, adica sa aiba maxim 20kg. Mi s-a replicat ca se schimbasera datele si aceasta greutate trebuia sa fie de maxim 15kg. Naspa moment!

Am fost pus sa aleg in a plati contravaloarea greutatii suplimentare, adica 15 euro pe kg (asta da suma....afacere curata! si nu am inteles de ce in euro atata timp cat la noi platile nationale se fac in lei....fiindca desi suntem in UE, tara noastra n-a trecut inca la moneda unica europeana...), sau renuntarea la 3kg din bagaj.

Bineinteles ca nu eram tampit sa platesc aceasta suma, asa ca inapoi cu bagajul, desfa-l si scoate 3kg...de haine...ca nu transportam altceva. Noroc ca am avut o plasa la mine in care le-am putut pune, chit ca apoi aratam ca taranul venit de la piata!

In final...bagajul s-a incadrat in limite si a fost acceptat!

Apoi au urmat formalitatile de vama....

Ei, pot sa spun ca vamesii nostri isi fac treaba, sunt vigilenti si corecti. Bineinteles ca am fost pus sa ma dezbrac de orice ar fi putut contine elemente metalice si am aranjat lucrurile in tavitele puse la dispozitie. Dupa ce am fost pus sa despachetez o plasa plina de cabluri ce le luasem pentru telefoanele mobile si echipamentele ce urmau sa fie puse pe masina, am fost lasat sa mi le iau si sa le reimpachetez.

In sfarsit....mai urma doar imbarcarea!

Sala de asteptare de aici din fata portilor este extrem de mica, iar fiindca intr-un interval de o ora trebuiau sa plece sase curse aeriene cu diferite destinatii europene si deoarece aceasta sala nu mai facea fata aglomeratiei, baietii destepti s-au gandit sa dea alinierea in fata portilor de imbarcare ca sa mai comaseze prostimea. Cu trei sferuri de ora inaintea imbarcarii s-a emis anuntul pentru toate portile, iar naivii...printre care si eu bineinteles...m-am aliniat in aglomeratia din fata portilor.

Cand a venit in sfarsit ora imbarcarii, au catadicsit sa apara si soferii autobuzelor sa dea drumul la masini, probabil sa fie siguri ca se misca din loc, nicidecum sa le incalzeasca!

Momentul trecerii prin poarta de imbarcare catre autobuz a fost unul ce mi-a amintit de perioada post 1989 decembrista cand se afla ca au bagat carne pe la o alimentara. Nu exagerez deloc!

S-a facut o busculada de nu-mi venea sa cred! Parca eram la o cursa, impinsaturi, coate, calcat pe picioare...parca oamenii erau disperati sa plece avand in spate cine stie ce primejdie iminenta!

Si am reusit sa ma urc in autobuz....si am stat pana s-a umplut ochi de nu aveai loc sa mai arunci un ac! Niste britanci care au aparut cu putin timp inainte de a se pune autobuzul in miscare, se uitau nepuntinciosi la acesta nestiind pe unde sa mai intre si ei...! In final li s-a facut semn sa intre langa sofer. Bineinteles ca desi avionul nostru pleca primul, autobuzul in care eram a plecat in urma celorlalte autobuze ce duceau pasagerii altor curse aeriene.

Daca stiam cat era drumul pana la avion, mai bine mergeam pe jos...! Atata circ gratuit si inghesuiala pentru 300 de metri!

Ajunsi la scara avionului, am beneficiat de a doua mare busculada. Oamenii se repezeau pe scara de parca toti ar fi dorit sa prinda loc la geam! Chiar nu imi dau seama ce era atata panica! Oamenii de ordine ce supravegheau imbarcarea au trebuit sa intervina de cateva ori si sa opreasca multimea dezlantuita ce urca in pas alergator pe scara deoarece aceasta nu era foarte stabila si risca sa se basculeze. Fratele meu...n-am crezut sa vad asa ceva!

Eh...in final....dupa impinsaturile de pe scara avionului, am reusit sa patrund si eu in el si am gasit un loc pe care l-am si ocupat, chiar daca nu era la geam!

Avionul era un Airbus vechi de cel putin 20 de ani! Scaune din piele scorojita si frecata, reci de iti ingheta nu numai fundul pe ele la primul contact!

Bine macar ca avionul a decolat la timp fara alte incidente! In sfarsit....lumea se mai linistise!

Dupa ce am traversat Canalul Manecii am fost anuntati de catre capitanul avionului ca trebuie sa ne pregatim de aterizare! Am ramas uimit fiindca mai erau inca 40 de minute minim de zbor, asta dupa ce vazusem anterior orarul de zbor. Cuminti ne-am pus centurile si am asteptat!

Au urmat niste looping-uri aeriene, cu urcari bruste si coborari planate de nu intelegeam ce se petrece. Desi la un moment dat am sesizat ca au fost oprit tot, nu stiam ce se petrece! Abia spre finalul calatoriei, capitanul ne-a explicat ca a trebuit sa faca nu stiu ce resetari ce au implicat oprirea aeronavei in zbor si repornirea ei...probabil nu mai raspundea la nu stiu ce comenzi si cei de la sol le-au sugerat asa ceva, sa urce cat mai sus ca sa poata face aceasta manevra in planaj. Interesant!

Bine ca am ajuns la destinatie in Lutton unde am respirat usurat ca am terminat o calatorie destul de naspa. Anglia ne-a urat bun venit!

Continuarea in partea a doua...!

Read More

Din nou...despre fericire

M-am apucat de acest post din dorinta de a infirma supozitiile unor prieteni sau amici ca as fi intr-o faza naspa (a se intelege depresiva) mai ales dupa penultimul post "Prioritatea nr.1". In acel post incepeam prin a spune ca citind un post mai vechi pe care l-am si redat apoi, m-am amuzat si aceasta din cauza ca multe lucruri au ramas neschimbate fata de ceea ce imi propusesem atunci!

Chiar ma amuza ca alegand anumite melodii ale zilei, sunt de asemenea judecat ca avand o stare buna sau rea. Intr-adevar in general incerc sa gasesc ceva care sa exprime cat mai bine starea mea de spirit in momentul postarii, dar asta nu inseamna ca acea stare este si persistenta.

Eu fiind o fire extrovertita, reusesc sa ma eliberez destul de repede de ceva care ma apasa refuland furia, supararea sau nemultumirea la un moment dat, apoi totul revenind la normal si decurgand absolut firesc.

Fiindca tot am postat azi pe facebook citate despre fericire, pana la urma asta si simt acuma, incerc sa-mi explic aceasta stare prin urmatoarele argumente:

- sunt fericit, fiindca asa cum scria intr-un citat "Fericirea este alcătuită dintr-un şir de plăceri mărunte." si recunosc ca toate acestea insumate imi dau o stare de multumire;

- sunt fericit de fiecare data cand reusesc sa duc la bun sfarsit ceea ce mi-am propus, indiferent cat de marunt ar putea parea acel ceva;

- sunt fericit ca am langa mine persoana care ma cunoaste cel mai bine, are incredere in mine, ma intelege, ma sustine si ma ajuta sa-mi incarc mereu bateriile;

- sunt fericit ca cei pe care-i iubesc si ii consider foarte apropiati sunt sanatosi;

- sunt fericit de ceea ce fac zilnic fiindca chiar imi place ceea ce fac;

- sunt fericit de fiecare data cand cunosc oameni inteligenti de la care pot invata ceva;

si lista poate continua....

Asa cum scriam intr-un post anterior, fericirea este o stare de bine, de siguranta, iar atunci cand o ai nu numai ca o impartasesti celor din jur ci chiar ii poti determina si pe acestia sa o descopere si sa se bucure de ea.

Optimistii in general sunt niste oameni fericiti fiindca reusesc sa vada partea plina a paharului in orice situatie.

A ne lasa coplesiti de necazurile marunte fara a avea speranta si puterea de a le infrunta, ne determina sa fim nefericiti.

De fiecare data cand zic ca sunt fericit, ma raportez la momente in care n-am fost si ma bucura faptul ca am reusit sa trec peste acele perioade.

De multe ori imi propun sa ma bucur de fiecare zi, nu ca si cum ar fi ultima, ci de ea in sine fiindca timpul trece atat de repede si odata cu el si viata noastra!

Read More

La "ţară"....prin Bucureşti

Am pus acest nume la actuala postare deoarece fi-miu a luat vacanţă de o săptămână şi l-am dus la bunicii lui...la "ţară", la Bucureşti! Mai are el o "ţară"...adevarată, dar fiindca şi-a manifestat dorinţa de a-i vizita şi pe ceilalţi bunici, zis si facut.

Plimbându-mă cu el prin oraş în acest weekend am remarcat câteva lucruri despre capitala noastră. Indiferent de anotimp, oraşul este destul de neîngrijit, parcă n-ar exista 6 primării, 6 consilii de sector, o primărie generală cu un consiliu general şi o prefectură. Se pare ca atunci când sunt multe moaşe, copilul rămâne nemoşit! (probabil îşi pasează responsabilitatea de la unii la alţii). Nu e posibil ca o capitală europeană să nu fie curăţată şi îngrijită! La capitolul acesta, primăriile oraşelor din provincie dau clasa tuturor primăriilor din Bucureşti.

Un alt aspect observat chiar de băiatul meu este ca în Bucureşti nu există centru. Deşi i-am aratat unde este kilometrul zero, n-a rămas deloc impresionat. Dacă pe vremuri Bucureştiul purta cu cinste denumirea de micul Paris, iar Lipscani-ul era locul de promenada al oraşului, acum se pare ca s-a renunţat definitiv la aceasta idee, Lipscani-ul fiind într-o eterna renovare lentă.

Bineînţeles că lăsând copilul în grija bunicilor, i-am rugat să-l plimbe şi pe la ceva muzee printre care şi
Grigore Antipa, dar tocmai acesta nu poate fi vizitat că şi el este într-o renovare ce nu se mai termină. Chiar nu-i înţeleg pe administratorii sau managerii acestor instituţii! Cum e posibil sa închizi un întreg muzeu? Oare nu se putea face eşalonat pe diferite locaţii? "Deştepti" băieţi! Dacă aş fi ministrul culturii, ar fi primii zburaţi pe uşă!

Şi ca să nu fiu considerat un criticist, trebuie să menţionez marele merit al orasului Bucureşti de a fi într-adevar capitala politică şi culturală a României. Aici există şi se face cultură! Chiar sâmbătă dimineaţă, bunica ne-a dus la baletul "Alba ca Zăpada" la Opera Română, spectacol care mi-a placut foarte mult, fiind de altfel primul balet live pe care l-am vazut! Păcat ca trupele de balet nu prea pleacă în turnee şi prin provincie! Acest spectacol a avut o linie melodică foarte bine gândită şi concepută de chiar dirijorul orchestrei, scenografie foarte bună, costume excepţionale, coregrafie reuşita şi niste balerini frumoşi şi talentaţi! Într-un cuvânt...chiar merită văzut! Mi-a plăcut şi atmosfera din sală care era plină de parinţi ce veniseră cu plozii lor şi care suprprinzător cât de cuminţi au stat şi au savurat cele doua acte, ropotul de aplauze din final atestând deplina satisfacţie a celor prezenţi pentru un spectacol de calitate!

Păi cam atât deocamdată cu impresiile. Probabil o sa mai scriu pe această temă la vizita următoare!

Read More

Prioritatea numarul 1!

Omul este un animal sociabil!

Asfel a definit Aristotel, innascuta tendinta a omului de a cauta societatea semenilor sai. Mai intalnim uneori si varianta: “Omul este prin natura sa o fiinta sociabila”.

Prezint in continuare o postare mai veche (in urma cu doi ani) care m-a amuzat recitind-o. Nu ca nu ar fi adevarat ceea cea am postat atunci, ci faptul ca in continuare am beneficiat de un tratament asemanator. Atata timp cat noua ne vine foarte greu sa ne schimbam pe noi insine, ce pretentii putem avea sa se schimbe cei de langa noi? Oricum, prin tehnica pasilor marunti, cu foarte multa rabdare si perseverenta se pot obtine rezultate miraculoase! :) Suntem oameni, suntem stresati de viata cotidiana, avem probleme pe care incercam sa le rezolvam atat cat ne pricepem si ne tin balamalele, apoi...apelam la ..."suna un prieten!". Viata este grea

fiindca de multe ori noi ne-o facem sa fie asa! Stabilirea prioritatilor si modul de abordare a lor este foarte important! Si pana la urma...nu greseam in ceea ce spuneam....mi-am modificat putin atitudinea :)

 

"Vine un moment in care fiecare dintre noi luam o decizie, unii o fac mai repede iar altii mai tarziu.

Aceasta decizie suna asa: " CEA MAI IMPORTANTA PERSOANA PENTRU MINE.....SUNT EU !! " Ce m-a determinta sa cred ca este adevarata? Pai stand si gandindu-ma doar la cate telefoane sau solicitari verbale am primit in ultimul an ca sa rezolv in timpul meu liber diversi prieteni, colegi sau cunostiinte in divrese probleme si in mod special pe partea asta cu PC-urile. Nu am primit NICI UN TELEFON, excluzandu-le pe cele protocolare de sarbatori, la care sa fiu intrebat "Ce mai faci bai? Care mai e viata ta? O duci bine?". Cam frustranta chestia.....dar trecem peste asta, fiindca asa cum spuneam, toata lumea este foarte-foarte ocupata de propriile interese. De ce n-as avea si eu propriile interese?

Ei bine, oameni buni....va anunt OFICIAL ca voi intra si eu in rand cu lumea. Voi fi si eu un BUSY MAN. Suna si mai bine si este si mai interesant, conferindu-ti cumva si o aureola aparte de BARBAT ADEVARAT care stie ce vrea si nu se pierde in nimicuri. Faceam pe aici tot felul de aprecieri pozitive asupra notiunii de prietenie si omenie. Am constatat ca si prietenii ma cauta pentru aceleasi lucruri, asa ca ce pretentii sa am de la ceilalti? Familia nu se pune.....ca acolo sunt obligatii si alte alea-alea. Ma gandeam la toate persoanele pe care le cunosc si incercam sa le ghicesc interesele, preocuparile, idealurile. Pierdere de vreme....! Ce saracie......ei oricum si le rezolva cu unii ca si mine, asa ca de ce sa imi bat eu capul cu asa ceva. O sa ziceti ca las impresia ca sunt folosit! Ei bine..... sa stiti ca nu este o impresie, chiara asa este... AM FOST FOLOSIT! Si ce folos? (pentru mine...in afara ca mi-am testat abilitatile practice, in loc sa stau si eu sa imi vad de ale mele). Se vehiculeaza mai multe idei, una cu reincarnarea si alta cu viata vesnica de apoi! Sincer eu nu vreau sa ma reincarnez, fiindca m-as simti ca un cobai al CELUI de SUS (poate ca asa si suntem) si nici nu-mi doresc o viata vesnica dupa cea de aici fiindca daca este tot ca si aici, nu mai ai deloc scapare! Fac haz de necaz. Pana la urma si noi oamenii suntem niste animale mai dezvoltate, care in lupta noastra pentru existenta am reusit sa le dominam pe celelalte.....nimic mai mult! Constat ca CEL de SUS prin alesii si trimisii sai pe pamant tot incearca sa ne faca sa simtim totusi si valorile vietii, sa fim corecti, principiali...si toate cele. Are mult de furca saracu, fiindca diavolul este mereu cu noi, face parte din viata noastra, luptam pentru el si in numele lui. In biblie i se zice Diavol, dar asa in viata de zi cu zi noi ii zicem BAN (money....pentru anglofoni). Nu vedeti ca acesta ne calauzeste viata? Ca atunci cand nu este luptam si am face orice ca sa-l obtinem? Ca atunci cand il avem, dorim mai mult? Fratilor.....americanii astia baieti destepti cu pragmatismul lor! De aceea sunt conducatorii lumii!

Nu mai detaliez nimica....va las cu gandurile dumneavoastra si sper sa aveti timp sa sa reflectati si la viata asta putin, atunci cand evident timpul va va permite acest lucru!"

Read More

Sistemul medical incotro??

....ma gandeam la discutia avuta aseara cu un prieten si bun colaborator referitor la calitatea serviciilor medicale din România si am ajuns la trista concluzie ca totul a devenit o MARE afacere sau o spaguiala pe fata!

De ce fac astfel de afirmatii?? Deoarece in ultima perioada am tot avut contact direct cu diverse cadre medicale si am putut observa cum sta treaba si in zona aceasta.

Ma bucur si multumesc lui Dumnezeu ca sunt sanatos si deocamdata n-a trebuit sa apelez decat foarte-foarte rar la serviciile medicale, parte din ele platite prin cotizatia lunara ce mi se retine, parte din ele platite pe bune la cabinetele sau clinicile private.

La inceput, aceste clinici au putut fi deschise doar de medici cu bani, dar bani...nu gluma, stransi intr-adevar pe competenta si profesionalism. Intre timp cei ce au pus bazele unor astfel de clinici au mai obosit si au trecut la partea de management, coordonand totusi activitatea cadrelor medicale angajate.

Acuma au aparut o gramada de cabinete medicale private, ca ciupercile dupa ploaie....si foloseste cuiva??

In unele clinici si cabinete private s-a pastrat calitatea actului medical, dar din pacate acestea sunt extrem de
putine, iar preturile sunt exagerat de mari pentru România! (adicalea...unu mai saracut, vai mama lui...tot prin spitalele si clinicile de stat ajunge...).

Nu integ de ce in continuare nu se privatizeaza integral acest sistem, fiindca asa cum este gandit si administrat, creeaza mai multe probleme decat sa le rezolve! Eu de exemplu as vrea sa am posibilitatea sa optez ca toata suma ce mi se retine lunar pentru fondul de sanatate sa fie virata catre o casa privata de sanatate la care stiu ce spitale si clinici sunt arondate, putandu-ma baza pe calitatea serviciilor medicale de care pot beneficia.. Normal ca STATUL ce administreaza acest sistem, o face defectuos si nu are nici un interes fiindca altfel nu mai pot fi jonglate sumele mari de bani care se strang luna de luna din cotizatia noastra. Casele de sanatate, la randul lor, pe baza unui sistem clientelar, dau sau se fac ca n-au....parca ar fi Moromete cand veneau aia de la fisc la el sa-i ceara bani.

Cei ce suporta greu toata aceasta bulibaseala este omul de rand care atunci cand merge in spital i se cere sa aduca de acasa absolut tot, incepand de la haine pana la medicatia prescrisa.

Si asta ar mai fi cum ar mai fi, dar sa primesti un diagnostic gresit si un tratament pe baza acestui diagnostic este si mai grav.

Sunt convins ca multe cadre medicale nici nu au auzit de Hipocrate, daraminte de un juramant al acestuia!

Am un deosebit respect pentru acele cadre medicale care isi fac datoria cu responsabilitate. Pacat ca acestea sunt din ce in ce mai putine si mai greu de gasit!

Ar fi extraordinar de multe de spus, dar cui foloseste?? Pacat ca alesii nostri nu realizeaza ca un popor bolnav e mai costisitor....

Sa dea Dumnezeu sa fim sanatosi si sa fim optimisti ca vreodata se va face ceva concret si in acest sistem!

Read More

Ce e de facut cu un Sef...dificil..?

Fiindca se apropie weekend-ul am hotarat sa pun altceva decat gandurile mele aici, ca sa nu mai nasc controverse si eventual sa nu sughit :). redau mai jos un articol publicat mai de mult pe myjob care mie mi-a placut mult si pot spune ca este super OK! Nu pot decat sa incep sa ma gandesc la weekend si la faptul ca inca n-am reusit sa termin modficarea subtitrarilor la Dr. House :). Imi doresc o zi linistita si fara probleme!

"Poate aveti un sef care face mereu glume nesarate sau poate seful dumneavoastra obtine laude pentru munca dumneavoastra. Poate seful dumneavoastra considera ca nu aveti o viata personala motiv pentru care va impune ore suplimentare. Poate seful dumneavoastra va da termene limita pe care numai un superom ar putea sa le respecte. Poate seful dumneavoastra minte de ingheata apele.

Ce puteti face daca lucrati cu un astfel de sef?Iata cateva posibile strategii de a imbunatati relatia de lucru cu seful dumneavoastra, insa, in acelasi timp, va atrage atentia ca uneori cel mai bun lucru pe care il puteti face este sa va transferati catre un alt departament sau sa va schimbati locul de munca.

Asigurati-va ca faceti totul OK

In primul rand trebuie sa va faceti o analiza a rezultatelor performantelor la locul de munca. Cum v-ati descurcat pana acum? Ati luat-o mereu pe drumul corect, sau ati mai deviat? Daca performanta
dumneavoastra la locul de munca a avut de suferit din cauza unor factor externi, incercati pe cat posibil sa evitati contactul cu ei. Daca munciti intr-un birou mare si zgomotos si nu puteti sa va convingeti colegii sa discute in surdina invatati sa va controlati ignorand mediul inconjurator.

Schimbati comportamentul sefului

Alcatuiti o lista scrisa cu toate greselile sefului care va scot din minti. Dupa cateva zile revizuiti-va lista adaugand sau stergand alte greseli asupra carora ati reflectat in aceasta perioada. Dati note apoi greselilor sefului dumneavoastra pentru a putea alege din lista primele doua-trei. Pentru acestea incercati sa dati, in scris, sugestii sefului dumneavoastra despre cum ar putea sa se comporte diferit in situatiile tipice. Cititi si rescrieti aceste sugestii eliminand sarcasmul si nervozitatea acumulata. Aratati aceasta lista cu sugestii unei persoane de incredere din companie fata de care va simtiti confortabil si care nu este interesata de relatia dumneavoastra cu seful vizat.

Cand veti simti ca aceste sugestii sunt de bun augur si folositoare programati-va o intrevedere cu seful dumneavoastra. Incercati sa o faceti intr-un spatiu neutru, eventual la pranz sau dupa program. Cand mergeti la intalnire lasati-va emotiile acasa, dar fiti pregatit pentru un sef emotionat (pozitiv sau negativ) de discutie. Este posibil ca superiorul dumneavoastra sa nu fi fi fost constient de comportamentul sau fata de dumneavoastra si situatia sa se schimbe in mai bine. Fiti insa pregatit si pentru un final mai putin placut.

Tineti un jurnal al incidentelor

Notati intr-un document fiecare incident care v-a deranjat. Limitati-va doar la fapte fara a judeca sentimente sau reactii. Notati-va felul in care performantele dumneavoastra au fost influentate de fiecare incident. Incercati sa gasiti similitudini intre reactii astfel incat sa gasiti un punct comun pe care sa il puteti preveni sau evita.

Gasiti-va un mentor in cadrul companiei

Daca va place compania dar nu va place seful, o buna solutie pentru dumneavoastra este sa va stabiliti un mentor cu care sa relationati. Acesta poate fi un coleg al sefului dumneavoastra insa din alt departament, adjunctul sefului dumneavoastra sau orice alta persoana de incredere din companie din a carei experienta puteti invata. Gasirea unui mentor este indicata chiar si in cazul unui sef bun pentru ca acesta va poate ajuta in nenumarate feluri: de la un sfat util pana la propunerea spre avansare.

Raportati-i superiorului sefului dumneavoastra

Ultimul lucru pe care il puteti face este sa raportati felul in care comportamentul sefului dumneavoastra va impiedica de la performantele de care dumneavoastra sunteti capabil. Cu toate ca teoretic nici un actionar nu doreste un manager care prin stilul de conducere impiedica performanta, in realitate este foarte posibil sa fiti privit ca un cauzator de probleme, un plangacios sau o persoana care exagereaza gasindu-si scuze si zilele dumneavostra in cadrul companiei vor fi numarate.

Nu va sacrificati

Cel mai rau lucru pe care il puteti face este sa nu faceti nimic, sperand ca problemele se vor rezolva de la sine. Nici un job, sef sau companie nu merita ceva care sa va faca sa va pierdeti sanatatea sau increderea in sine. Daca nu gasiti un mod de a rezolva aceste probleme si/sau daca seful dumneavoastra nu se va schimba niciodata trebuie sa incepeti de indata sa va cautati un alt job, fie in aceeasi companie fie in cadrul alteia. Daca problema este numai din partea managerului si nu a companiei incercati sa va transferati catre un alt departament, insa ganditi-va daca acesta nu va incerca sa va saboteze.

Ca un ultim sfat, incercati sa nu demisionati pana nu aveti o alta oferta, dar, repetand, cu conditia ca situatia dumneavoastra sa nu fie insuportabila.

Read More

Despre...Prietenie

Mai de mult am primit pe mail acest text care exprima atat de bine ceea ce simt eu. Imi perimt sa vi-l fac cunoscut si voua:

Timpul petrecut cu fiecare prieten este cel care-l face pe prietenul nostru atat de important.

Prieteniile se construiesc incetul cu incetul.

Bucatele din timpul petrecut cu fiecare persoana.

Nu conteaza timpul (ca si cantitate)pe care-l petrecem cu fiecare prieten, ci calitatea timpului petrecut cu fiecare persoana.

5 Minute pot fi mai importante ca o zi intreaga.

Asa se construiesc prietenii din bucurii si dureri impartasite; altele tin de scoala, de calatorii, cinema si distractii; sunt si acelea care apar si nu stim de ce sau pentru ce, dar stim ca exista.

Poate ca se bazeaza pe tacerea impartasita sau pe simpatie reciproca fara a necesita explicatii. Astazi multe
prietenii se realizeaza numai prin e-mail, acele “prietenii virtuale” care ne fac sa radem, sa gandim, sa reflectam...

Invatam sa apreciem persoanele fara a le judeca dupa cum arata sau modul lor de a fi, fara a putea sa le etichetam (asa cum deseori o facem inconstient).

Sunt prietenii mari care se fac in acest fel.

Saint-Exupéry a spus: “Timpul petrecut cu floarea ta a fost cel care a facut-o atat de importanta ".

Timpul petrecut cu fiecare prieten este cel care-l face pe acesta sa fie atat de important.

Pentru ca timpul “pierdut” cu prietenii nu exista, este timp castigat, trait, profitat.

Sunt amintiri pentru o clipa sau pentru o viata intreaga.

Un amic devine important pentru noi si noi pentru el, atunci cand putem, chiar si in lipsa lui, sa radem sau sa plangem, sa-i ducem dorul sau sa ne dorim sa ne fie alaturi doar pentru a ne bucura de prezenta lui...

Putem avea tot felul de prieteni. Cel mai important este sa stim sa profitam la maxim de fiecare minut trait si sa pastram apoi, in amintire, ore pe care sa le petrecem impreuna chiar departe fiind unii de altii."

“TU INSUTI ESTI RASPUNZATOR DE CEEA CE CULEGI”.

“... SI INVATA SA CULEGI LUCRURILE BUNE...”

"Adevaratul prieten este cel ce stie totul despre tine si continua a-ti fi prieten." - Kurt D. Cobain

Read More