Pentru acest weekend va propun un concert care a facut istorie "Simon & Garfunkel - The Concert In Central Park (1981)". Pe mine de fiecare data cand ii ascult ma trec fiorii, simt emotiile ce se doresc a fi transmise. Melodiile din acest concert sunt deja ultra-cunoscute asa ca va las pe dv-stra sa va dati cu parerea, daca o mai fi cazul.
1. "Mrs. Robinson"2. "Homeward Bound"
3. "America"
4. "Me and Julio Down by the Schoolyard"
5. "Scarborough Fair" (traditional, arr. Paul Simon and Art Garfunkel)
6. "April Come She Will"
7. "Wake Up Little Susie" (Felice and Boudleaux Bryant)
8. "Still Crazy After All These Years"
9. "American Tune"
10. "Late in the Evening"
11. "Slip Slidin' Away"
12. "A Heart in New York" (Benny Gallagher, Graham Lyle)
13. "The Late Great Johnny Ace" (omitted from the DVD release)
14. "Kodachrome/Maybellene" (Chuck Berry, Russ Fratto, Alan Freed)
15. "Bridge Over Troubled Water"
16. "50 Ways to Leave Your Lover"
17. "The Boxer"
18. "Old Friends"
19. "Bookends"
20. "The 59th Street Bridge Song (Feelin' Groovy)"
21. "The Sound of Silence"
22. "Late in the Evening (Reprise)"
Acest concert se poate descarca din urmatoarea locatie: https://www.kat.ph/simon-and-garfunkel-the-concert-in-central-park-1981-pal-t4642052.html
Simon & Garfunkel a fost unul dintre grupurile cele mai de succes si mai valoroase din anii '60. Paul Simon, nascut pe 13 octombrie '41 in Newark, New Jersey si Art Garfunkel, nascut pe 5 noiembrie acelasi an in Queens, New York, se cunosc de foarte multa vreme.
Ei au copilarit impreuna in cartierul Kew Garden, in Queens, New York City. In scoala generala fiind, ei devin foarte buni prieteni si isi manifesta foarte precoce talentul de muzicieni. Inca din vremea pubertatii, cei doi au cantat in diverse grupuri doo-wap, gen muzical foarte la moda in acele vremuri. In 1955, deci cand Paul si Art aveau 14 ani, inregistreaza prima lor compozitie, intitulata “The Girl For Me”. In scurta vreme eroii nostrii devin vedete locale, ceea ce ii face sa tinteasca mai sus. In acest scop ei incep sa atace cu demo-uri marile companii producatoare din Manhattan.
Acest lucru nu s-a lasat mult timp asteptat, deoarece demo-ul “Hey Schoolgirl”, un cantec in maniera rock'n'roll-ului adolescentin, atrage atentia celor de la Big Records cu care Simon si Garfunkel semneaza primul lor contract. Drept consecinta le apare un single cu piesa “Hey Schoolgirl”, editat sub titulatura Tom & Jerry. Paul evolua sub pseudonimul Tom Graph, iar Art il intruchipa pe Jerry Landis. Single-ul are ceva succes, ajungand pana pe locul 49 in clasamentul Billboard. Duo-ul Tom & Jerry apare si in faimoasa emisiune de televiziune American Bandstand.
Ulterior Tom & Jerry revin in studio, dar urmatoarele inregistrari sunt complet lipsite de succes. In urmatorii ani, Paul si Art urmeaza drumuri separate. Art studiaza matematica la colegiu, in timp ce Paul isi continua cariera de muzician, la inceputul anilor '60 ajungand sa lucreze la faimoasa companie Brill Building sub pseudonimul Paul Kane. Aici a compus o serie de cantece si a facut parte dintr-un grup cu succes moderat, denumit Tico & The Triumphs. In acest Art a mai inregistrat si el cateva cantece, pentru label-ul Octavia Records, dar fara nici un fel de ecou.
In 1963 Simon si Garfunkel au luat inspirata decizie de a inregistra din nou impreuna, de data asta fara pseudonime, ci sub titulatura arhicunoscuta. Obtin curand un contract cu CBS Records si in 1964 imprima un prim album, “Wednesnay Morning 3 A.M.” Albumul este destul de bun, cu multe preluari, dar se vinde sub asteptari. Paul si Art se separa din nou. Art isi continua studiile in domeniul matematicii, in timp ce Paul porneste in pribegie prin Anglia, unde canta prin cluburi si inregistreaza chiar si un album solo, “The Paul Simon Songbook”.
In 1965, cand Simon se mai afla inca in Anglia, producatorilor Tom Wilson si Bob Johnston le vine ideea sa realizeze o noua versiune, cu sectie ritmica, a cantecului “The Sound Of Silence”, asta pentru ca tocmai incepuse voga curentului folk-rock. Succesul nu se lasa asteptat si Paul se intoarce de graba in State. Initial el nu se arata incantat de ideea celor doi producatori, dar cum intotdeauna isi dorise sa scoata hit-uri, nu putea sa rateze o asemenea oportunitate.
Realizand ca momentul pe care il asteptau inca din vremea pubertatii a sosit in sfarsit, Simon si Garfunkel se reintorc in studio si imprima albumul “The Sounds Of Silence”, editat in 1966, ce includea multe dintre cantecele de pe L.P.-ul solo al lui Paul. Critica si publicul au reactii similare, adica entuziasm total. Cei doi cantareti pornesc in turneu de-a lungul si de-a latul Statelor Unite, cantand pe absolut oriunde erau invitati, de la sali de concerte, pana la demonstratii studentesti.
Impulsionati de succes, in acelasi an mai realizeaza un album, “Parsley, Sage, Rosemary And Thyme” care nu face decat sa le consolideze statutul de superstaruri. De mentionat ca desi in studio inregistru alaturi de o trupa de acompaniament, in turnee vocile duetuluii Simon & Garfunkel erau sustinute doar de sunetul chitarii lui Paul.
In 1967, Paul Simon este solicitat de catre regizorul Mike Nichols pentru a compune cateva cantece pentru coloana sonora a filmului sau “The Graduate”. In cele din urma pe soundtrack-ul acestui film de mare succes, avandu-l in rolul principal pe Dustin Hoffman, alaturi de muzica instrumentala a compozitorului Dave Grusin, apare un singur cantec nou cu Simon & Garfunkel, Mrs. Robinson, plus trei versiuni noi pentru “The Sound Of Silence”, “The Big Bright Green Pleasure Machine” and “Scarborough Fair/Canticle”. Paul a preferat sa mentina mai multe dintre noile sale creatii pentru un nou album Simon & Garfunkel.
Acest album a aparut ulterior sub titlul “Bookends” si, lucru normal de acum, ajunge pe cele mai inalte pozitii in topuri. La un moment dat Simon & Garfunkel se aflau cu doua album in Top 5 la de la Billboard, atat cu Bookends cat si cu coloana sonora a filmului The Graduate. Americasi noua varianta la “Mrs. Robinson” devin si ele hit-uri mondiale.
Din 1969 relatia dintre Paul si Art se inrautateste. Garfunkel isi aduce aminte de o mai veche pasiune, actoria, si accepta rolul oferit de Mike Nichols in noul sau film “Catch 22”. Inainte ca Art sa plece in Mexic, unde aveau loc filmarile, incepusera deja sesiunile de inregistrari pentru noul L.P. Simon & Garfunkel, “Bridge Over Troubled Water”. Cum Art nu renunta la ideea de a juca in film, Paul se supara cumplit pentru lipsa de devotament a colegului sau. Pana la revenirea lui Art, Paul imprima de unul singur mai multe secvente ale albumului. In cele din urma, duo-ul sustine un turneu, de data aceasta cu trupa de acompaniament, in timpul caruia prezinta in premiera si extrase de pe viitorul album, cum ar fi “The Boxer” si “Bridge Over Troubled Water”. De asemenea ei inregistreaza pentru un show de televiziune o compozitie noua intitulata “Cuba Si, Nixon No”. Realizatori sunt de-a dreptul ingroziti de mesajul stangist al cantecului si renunta la includerea lui in program. Ulterior ea nu a aparut nici pe album.
“Bridge Over Troubled Water” a fost editat in 1970 si in ciuda atmosferei tensionate in care au avut loc inregistrarile a fost un succes imens, primind si premiul Grammy pentru cel mai bun album al anului. Turneul care a urmat nu a beneficiat de prezenta unei trupe de acompaniament, revenindu-se la formula obisnuita, adica vocile celor doi si chitara lui Simon.
Duo-ul se separa definitiv in 1972, an in care au sustinut un concert in beneficiul candidatului american la presedintie, George McGovern. Acesta nu a fost de fapt ultima lor aparitie live. In 1981 cei doi sustin impreuna un concert gratuit in Central Park din New York. S-a vorbit despre un album de revenire, intitulat “Think Too Much”, pentru care s-au si imprimat cateva secvente.In cele din urma s-a dovedit a fi doar un foc de paie, Simon si Garfunkel reunindu-se din nou de abia in 1993, cand Paul il invita pe Art alaturi de el in turneu. Respectivul turneu a luat sfarsit la inceputul lui '94 si a fost ultima lor reunire pana in prezent.
Vizionare si auditie placuta!
0 comments:
Post a Comment